Deseurile periculoase: exemple de deseuri periculoase si cum ar trebui gestionate pentru a avea o planeta sanatoasa

 

Deseurile periculoase pot conduce la consecinte grave asupra mediului inconjurator si asupra sanatatii oamenilor. Desi activitatile industriale ne-au simplificat foarte mult vietile in ultimii ani, deseurile rezultate in urma lor au un grad mare de periculozitate, atat pentru oameni, cat si pentru natura. Asadar, companiile ar trebui sa ia masuri eficiente pentru a se asigura ca aceste deseuri periculoase sunt gestionate si tratate in mod corespunzator si nu vor produce efecte nedorite.

 Cuprins:

  1. Ce sunt deseurile periculoase?

      1.1 Definitia deseurilor periculoase

      1.2 Clasificarea si codurile deseurilor periculoase

      1.3 Exemple de deseuri periculoase provenite din cele mai raspandite industrii

 

  1. Legislatia privind gestionarea deseurilor periculoase din Romania

      2.1 Obligatii definite in conformitate cu prevederile legislative 

      2.2 Obiective si scopuri privind tratarea si eliminarea deseurilor periculoase definite in cadrul legislatiei

     

  1. Responsabilitatea gestionarii eficiente a deseurilor periculoase fata de generatiile viitoare

      3.1 Colectarea deseurilor periculoase

      3.2 Transportul deseurilor periculoase

      3.3 Tratarea deseurilor periculoase

      3.4 Incinerarea deseurilor periculoase

      3.5 Depozitarea deseurilor periculoase

 

1. Ce sunt deseurile periculoase?

Fiecare deseu are un grad de periculozitate care, prin volumul lui si negestionarea eficienta a reciclarii sau tratarii acestuia, afecteaza oamenii si vietatile din jur. Efectele negative variaza in timp, ducand la imbolnaviri in lant si la contaminarea resurselor planetei. In felul acesta, generatiile viitoare vor avea mult mai multe probleme de rezolvat!

 

1.1 Definitia deseurilor periculoase

Deseurile periculoase reprezinta acele deseuri care au efecte daunatoare pentru mediul inconjurator: pentru plante, animale si oameni. Aceste deseuri au anumite proprietati, care ar putea conduce la catastrofe ecologice, daca nu sunt gestionate corect. De exemplu, pot fi explozive, cancerigene, ecotoxice etc. pentru sanatatea publica si mediu. Comunitatile internationale definesc gestionarea responsabila a deseului periculos drept o parte importanta a unei economii sustenabile.

 

1.2 Clasificarea si codurile deseurilor periculoase 

Clasificarea deseurilor periculoase este prevazuta intr-o lista, conform Hotararii Guvernului 856/2002, iar prin Hotararea Guvernului 155/1999 a fost introdus Catalogul European al Deseurilor (CED) si Lista Deseurilor Periculoase (LDP) in sistemul legislativ roman, ca tehnica de grupare, atat a deseurilor nepericuloase, cat si a celor periculoase.

 

Fiecare deseu este clasificat intr-un sistem de sase cifre din CED, in care:

 

  • primele doua cifre definesc tipul industriei sau procesul general;
  • urmatoarele doua cifre sunt redefinitorii;
  • ultimele doua cifre identifica tipurile specifice din fluxul de deseuri.

 

La 1 ianuarie 2002, Lista Integrata a Deseurilor continea 849 de coduri, din care 404 sunt coduri pentru deseuri periculoase, fiind prevazute cu asterisc (*).

Primele doua cifre sunt organizate in 20 categorii, conform HG nr. 856/2002 privind evidenta gestiunii deseurilor, dupa cum urmeaza:

 

  • 01: Deseuri de la explorarea miniera si a carierelor, precum si de la tratarea fizica si chimica a mineralelor;
  • 02: Deseuri din agricultura, horticultura, acvacultura, silvicultura, vanatoare si pescuit, de la prepararea si procesarea alimentelor;
  • 03: Deseuri de la prelucrarea lemnului si producerea placilor si mobilei, pastei de hartie, hartiei si cartonului;
  • 04:  Deseuri din industriile pielariei, blanariei si textila;
  • 05: Deseuri de la rafinarea petrolului, purificarea gazelor naturale si tratarea pirolitica a carbunilor;
  • 06: Deseuri din procese chimice anorganice;
  • 07: Deseuri din procese chimice organice;
  • 08: Deseuri de la producerea, prepararea, furnizarea si utilizarea (ppfu) straturilor de acoperire (vopsele, lacuri si emailuri vitroase), a adezivilor, cleiurilor si cernelurilor tipografice;
  • 09: Deseuri din industria fotografica;
  • 10: Deseuri din procesele termice;
  • 11: Deseuri de la tratarea chimica a suprafetelor si acoperirea metalelor si a altor materiale; hidrometalurgia neferoasa;
  • 12: Deseuri de la modelarea, tratarea mecanica si fizica a suprafetelor metalelor si a materialelor plastice;
  • 13: Deseuri uleioase si deseuri de combustibili lichizi (cu exceptia uleiurilor comestibile si a celor din capitolele 05, 12 si 19);
  • 14: Deseuri de solventi organici, agenti de racire si carburanti (cu exceptia 07 si 08);
  • 15: Deseuri de ambalaje; materiale absorbante, materiale de lustruire, filtrante si imbracaminte de protectie, nespecificate in alta parte;
  • 16: Deseuri nespecificate in alta parte;
  • 17: Deseuri din constructii si demolari (inclusiv pamant excavat din amplasamente contaminate);
  • 18: Deseuri din activitati de ocrotire a sanatatii umane sau din activitati veterinare si/sau cercetari conexe (cu exceptia deseurilor de la prepararea hranei in bucatarii sau restaurante, care nu provin direct din activitatea de ocrotire a sanatatii);
  • 19: Deseuri de la instalatii de tratare a reziduurilor, de la statiile de epurare a apelor uzate si de la tratarea apelor pentru alimentare cu apa si uz industrial;
  • 20: Deseuri municipale si asimilabile din comert, industrie, institutii, inclusiv fractiuni colectate separat.

 

Deseurile periculoase exista in diferite stari de agregare – solide, lichide sau gazoase. Un deseu periculos este un tip special de deseu, pentru ca nu poate fi eliminat prin metode conventionale. In functie de starea de agregare a deseului periculos, acesta ar putea necesita procese suplimentare de tratare si cimentare.

 

Riscul adus de deseurile periculoase privind mediul inconjurator si sanatatea oamenilor poate fi clasificat din trei perspective:

 

  • gradul de periculozitate al deseului;
  • calea de expunere sau cum deseul periculos ajunge sa afecteze o alta entitate;
  • starea entitatii afectate.

 

Asadar, deseurile periculoase pot fi clasificate nu numai in functie de caracteristicile acestora, ci si in functie de riscul provocat de o depozitare si administrare necorespunzatoare.

 

 1.3 Exemple de deseuri periculoase provenite din cele mai raspandite industrii 

Domeniile care genereaza deseuri periculoase sunt:

 

  • Sanatate: activitatea spitalelor, policlinicilor, laboratoarelor medicale si cabinetelor genereaza deseuri cu risc mare de contaminare, datorita reactivilor folositi pentru analize si a medicamentelor expirate;

 

  • HoReCA: utilizeaza detergenti, dezinfectanti, materiale ramase in urma renovarilor (lacuri, vopsele);

 

  • Agricultura: utilizeaza ingrasaminte chimice, pesticide, substante impotriva daunatorilor;

 

  • Industria auto: genereza deseuri rezultate in urma spalatoriilor auto si a benzinariilor;

 

  • Industria chimica: genereaza deseuri periculoase prin crearea de lacuri, coloranti, reactivi chimici;

 

  • Industria alimentara: genereza reziduuri din activitatile de crestere a animalelor;

 

  • Tipografii: genereaza deseuri prin folosirea de cerneluri si solutii de spalare si fixare.

 

2. Legislatia privind gestionarea deseurilor periculoase din Romania

Un sistem eficient de control al deseurilor periculoase este construit cu ajutorul unui cadru legal. Astfel, legislatia in vigoare este formata din legislatia primara: Legi si Hotarari si din legislatia secundara: instructiuni si regulamente.

 

Transportul deseurilor periculoase se realizeaza in concordanta cu:

  • prevederile HG nr. 1175/2007 pentru aprobarea Normelor de efectuare a activitatii de transport rutier de marfuri periculoase in Romania;

 

  • prevederile HG nr. 1061/2008 privind transportul deseurilor periculoase si nepericuloase pe teritoriul Romaniei.

 

De altfel, colectarea si transportarea deseurilor periculoase are loc abia dupa semnarea si stampilarea anexei nr.1 la HG nr. 1061/2008.

 

 

2.1 Obligatii definite in conformitate cu prevederile legislative 

  • Incadrarea fiecarui tip de deseu generat in lista deseurilor aprobata de catre Comisia Europeana;

 

  • Efectuarea unei caracterizari a deseurilor periculoase din perspectiva originii sau compozitiei, in scopul determinarii posibilitatilor de amestecare, tratare si eliminare a acestora;

 

  • Gestionarea deseurilor fara a pune in pericol sanatatea umana si fara a dauna mediului;

 

  • Valorificarea deseurilor cu respectarea ierarhiei acestora;

 

  • Transportarea deseurilor care nu se proceseaza in instalatie proprie, catre instalatii autorizate pentru operatiuni de tratare;
  • Desemnarea unei persoane care sa urmareasca indeplinirea acestor obligatii;

 

  • Depozitarea diferitelor categorii de deseuri periculoase in functie de proprietatile fizico-chimice, de compatibilitati si de natura substantelor de stingere in caz de incendiu;

 

  • Asigurarea etichetarii si ambalarii deseurilor periculoase pe durata efectuarii operatiunilor de stocare;

 

  • Asigurarea evidentei gestiunii deseurilor pentru fiecare tip de deseu;

 

  • Asigurarea evidentei cronologice a cantitatii, naturii, originii si destinatiei, a frecventei, a mijlocului de transport, a metodei de tratare si a documentelor justificative pentru operatiunile de gestionare a deseurilor;

 

  • Asigurarea accesului autoritatilor de inspectie si control, atat pe amplasament, cat si asupra documentelor referitoare la originea, natura, cantitatea si destinatia deseurilor;

 

  • Evitarea abandonarii deseurilor sau amestecarii diferitelor categorii de deseuri periculoase cu alte deseuri, substante ori materiale;

 

  • Interzicerea eliminarii deseurilor periculoase in afara spatiilor autorizate.

 

 2.2 Obiective si scopuri privind tratarea si eliminarea deseurilor periculoase definite in cadrul legislatiei

  • Deseurile trebuie gestionate astfel incat sa se evite distrugerea mediului inconjurator si a sanatatii populatiei (sa nu existe riscuri pentru sanatate, apa, aer, sol, fauna si vegetatie);

 

  • Gestionarea deseurilor nu trebuie sa produca poluare sonora sau mirosuri neplacute si nu trebuie sa afecteze peisajul si zonele protejate;

 

  • Este importanta adoptarea Principiului “Poluatorul Plateste”;

 

  • Acordarea unei atentii preferentiale reciclarii si recuperarii sigure fata de mediul inconjurator, pentru acele deseuri care nu pot fi evitate;

 

  • Este necesara adoptarea principiului de responsabilitate pentru fiecare producator;

 

  • Este necesara adoptarea principiului proximitatii, adica deseul va fi valorificat sau eliminat cat mai aproape posibil de locul de generare;
  • Trebuie respectat comertul international cu deseuri in ceea ce priveste exportul, adica principiile de nediscriminare, aprobare si acord pentru transportul deseurilor periculoase numai in tarile care au tehnologii adecvate.

 

 3. Responsabilitatea gestionarii eficiente a deseurilor periculoase fata de generatiile viitoare 

Fiindca deseurile periculoase pot avea efecte dezastruoase, chiar pe termen lung, este necesar ca toate companiile care produc astfel de deseuri sa fie constiente de gravitatea situatiei si sa aiba o intelegere profunda a problemei. Nu numai ca trebuie sa dea dovada de responsabilitate, dar trebuie sa si inteleaga care sunt obligatiile si obiectivele unei gestionari eficiente a deseurilor periculoase.

 

O gestionare eficienta a deseurilor periculoase presupune tehnologie de ultima ora si personal calificat pentru a superviza intregul proces: de la prima pana la ultima etapa, adica de la colectarea, transportul si depozitarea deseurilor, pana la tratarea si eliminarea lor in conditii de siguranta.

 

 3.1 Colectarea deseurilor periculoase 

Colectarea deseurilor periculoase trebuie sa se realizeze prin intermediul ambalajelor ce respecta normele in vigoare, astfel:

 

  • pentru deseurile lichide inflamabile, cu punct de aprindere sub 50° C, se vor folosi butoaie metalice sau fretate, canistre metalice, sticle;

 

  • pentru deseurile lichide inflamabile, cu punct de aprindere peste 50° C se vor folosi sticle, recipiente de metal sau material plastic: butoaie, canistre, flacoane;

 

  • pentru deseurile lichide corozive, se vor folosi recipiente de materiale plastice, butoaie metalice captusite cu material plastic sau sticle;

 

  • pentru deseurile sub forma de pasta se vor folosi recipiente de metal sau plastic: butoaie, IBC-uri;

 

  • pentru deseurile solide se vor folosi containere, butoaie metalice, recipiente de plastic, cutii, saci de hartie sau material plastic.

 

 

3.2 Transportul deseurilor periculoase

Vehiculele ce vor transporta deseurile periculoase trebuie sa indeplineasca toate conditiile impuse de normele A.D.R., iar conducatorii auto trebuie sa aiba un certificat A.D.R valabil. Ruta de transport este stabilita atat de expeditor, cat si de transportator, astfel incat sa fie evitate orasele, ariile naturale protejate si siturile Natura 2000. De asemenea, rutele de transport trebuie sa fie autorizate de ISU din judetul unde are loc transportul deseurilor periculoase.

 

 3.3 Tratarea deseurilor periculoase 

In ceea ce priveste tratarea, acolo unde este posibil, deseurile periculoase ar trebui tratate pentru a reduce periculozitatea acestora inainte de eliminare (cerinta a Ierarhizarii Gestiunii Deseurilor si a Articolului 6 din Directiva Depozitarii). Poate fi mai eficienta tratarea majoritatii deseurilor periculoase pentru a fi transformate in deseuri nepericuloase, inainte de eliminarea finala.

 

Instalatiile de tratare termica (cu exceptia cuptoarelor de ciment) si instalatiile de tratare fizico-chimica genereaza reziduuri care necesita depozitare. Incineratoarele genereaza cenusa de vatra si cenusa zburatoare pentru depozitare. Unele dintre acestea pot fi considerate drept deseuri periculoase:

 

  • 19 01 05* – turte de filtrare de la tratarea gazelor;
  • 19 01 07* – deseuri solide de la tratarea gazelor;
  • 19 01 10* – carbon activat uzat de la tratarea gazelor de cos;
  • 19 01 11* – cenusa de vatra si zgura cu continut de substante toxice;
  • 19 01 13* – cenusa zburatoare cu continut de substante toxice;
  • 19 01 15* – praf de cazan cu continut de substante toxice

 

Aceste probleme nu exista in cazul cuptoarelor de ciment, fiindca toata cenusa zburatoare este inchisa in clincherul de ciment.

 

In mod similar, instalatiile de tratare fizico-chimica conduc la produse de tratare, care necesita prelucrare sau eliminare ulterioara. Reziduurile rezultate pot fi considerate drept deseuri periculoase, in conformitate cu Catalogul European al Deseurilor si noua Lista Integrata a Deseurilor. Aici pot fi incluse urmatoarele:

 

  • 19 02 04* – deseuri preamestecate, compuse din cel putin un deseu periculos;
  • 19 02 05* – namoluri de la epurarea fizico-chimica, cu continut de substante toxice;
  • 19 02 11* – alte deseuri cu continut de substante toxice;
  • 19 03 04* – deseuri marcate ca periculoase, partial stabilizate;
  • 19 03 06* – deseuri marcate ca periculoase, solidificate

 

In acest scop, statiile de epurare fizico-chimica au nevoie de acces la o capacitate de depozitare corespunzatoare. Daca reziduurile solide urmeaza sa fie eliminate prin depozitare fara vreun tratament ulterior, atunci acestea trebuie sa mearga spre un depozit desemnat ca “depozit de deseuri periculoase”.

 

O atentie deosebita trebuie acordata distrugerii deseului periculos in conditii de siguranta pentru mediu.

 

3.4 Incinerarea deseurilor periculoase 

Incinerarea este procesul cel mai utilizat pentru eliminarea deseurilor periculoase. Exista diferite tehnologii pentru realizarea acestui proces de oxidare.Pentru o incinerare eficienta, exista cateva conditii de baza. Se aplica cei 3 „T” inainte de procesele de tratare termica:

 

  • Timpul: deseul arde minim doua secunde la temperatura necesara;

 

  • Temperatura: trebuie sa fie minim 850°C sau 1100°C pentru deseuri cu peste 1% continut de halogeni;

 

  • Turbulenta: care inseamna amestecare.

 

De asemenea, este nevoie de o cantitate suficienta de oxigen pentru a realiza oxidarea deseurilor. In plus, deseul mai poate fi pregatit inainte de incinerare printr-o serie de procese:

 

  • Sortarea: deseurile primite sunt sortate pe diferite tipuri, de exemplu: continut de solide mare sau scazut;

 

  • Maruntirea: deseurile solide pot fi maruntite inainte de procesul de incinerare;
  • Macerarea: deseurile semi-solide (namolurile) pot fi macerate inainte de incinerare;

 

  • Amestecarea: deseurile sortate pot fi amestecate impreuna pentru a forma o mixtura de deseuri pana la o caracteristica particulara.

 

Cele mai comune tehnologii de incinerare sunt:

 

  • cuptorul rotativ;
  • cuptorul cu injectie lichida;
  • cuptorul cu vatra statica

 

Produsele de combustie sunt: cenusa de vatra, cenusa zburatoare si emisiile gazoase (in principal CO2 si H2O, dar si urme de compusi organici sau gaze acide). Incineratoarele au, de obicei, sisteme avansate pentru epurarea gazelor formate in timpul arderii. Doua tehnologii des utilizate pentru epurarea gazelor sunt: adsorbtia cu spalare uscata sau filtrele cu saci si spalarea umeda alcalina.

 

Cenusa de vatra este nepericuloasa, de obicei, si este depozitata, insa cenusa zburatoare si reziduurile solide de la epurarea gazelor sunt tratate ca deseuri periculoase si sunt adesea stabilizate inainte de eliminarea finala prin depozitare.

 

3.5 Depozitarea deseurilor periculoase 

Depozitarea este o alta metoda folosita pentru eliminarea deseurilor periculoase. Depozitele care primesc deseurile periculoase trebuie sa fie desemnate ca depozite de “deseuri periculoase”. In mod normal, aceste tipuri de depozite sunt alese pentru eliminarea unor volume mari de deseuri periculoase care au o toxicitate scazuta, precum deseurile din minerit, azbestul si reziduurile de la tratarea fizico-chimica si epurare a apelor uzate.

 

De asemenea, UE stabileste ca un deseu periculos sa fie tratat inainte de depozitare, daca acest fapt este posibil, pentru ca se doreste scaderea nivelului de periculozitate a deseului in cauza. Astfel, este ceruta stabilizarea reziduurilor tratate fizico-chimic si incinerarea acestora inainte de procesul de depozitare.

 

Stocarea deseurilor periculoase se face separat de cele nepericuloase, pe categorii, in functie de proprietatile lor fizico-chimice si de natura substantelor de stingere in caz de incendiu. In plus, toate deseurile periculoase trebuie etichetate in mod corespunzator. Astfel, depozitarea lor se poate realiza folosind:

 

  • containere tip Abroll;
  • saci tip big-bag;
  • saci din rafie;
  • recipiente cu volumul de 1 mc tip IBC;
  • recipiente metalice de 10 si 20 mc;
  • butoaie metalice si containere PVC sau metalice.

 

In cazul deseurilor lichide, acestea sunt depozitate folosind butoaie metalice de tabla sau plastic de diverse capacitati, ori in recipiente de plastic cu grilaj, asezate pe europaleti.

In concluzie, este mai usoara prevenirea decat tratarea consecintelor unor dezastre viitoare. Desi intregul proces de gestionare a deseurilor periculoase este unul complex, generatiile viitoare vor porni cu sanse mai bune in viata, deoarece vor avea o planeta sanatoasa, lasata mostenire de parintii si bunicii lor. Pana la urma, tine de constiinta fiecarei companii si a fiecarui individ daca va intelege de ce deseurile periculoase pot duce la o catastrofa, daca nu sunt gestionate responsabil!

Sursa foto: Shutterstock.com 

Share

Leave comment

Cere oferta!