Problema deseurilor, privita in ansamblu, este una spinoasa si cu ea se confrunta intreaga civilizatie umana. Deseurile au inceput sa devina o problema tot mai apasatoare dupa industrializarea societatilor umane si, in special, dupa cresterea consumului la niveluri fara precedent de-a lungul intregii istorii a speciei umane.
Managementul deseurilor, cu componentele sale de baza privind colectarea deseurilor, este una dintre preocuparile majore, de un vital interes pentru societatea umana in prezent. Prin metodele legale de colectare selectiva a deseurilor, transport, depozitare si reciclare se urmareste reducerea poverii pe care deseurile de orice natura o pun pe mediul inconjurator si, implicit, pe bunastarea si sanatatea oamenilor si a animalelor.
Deseurile sunt clasificate in mai multe categorii, dupa modul de producere, dupa materiile incorporate si dupa posibilitatile concrete de reciclare. Una dintre categoriile importante de deseuri care incepe sa fie tratata cu o atentie din ce in ce mai mare (din perspectiva posibilitatilor solide de reciclare si a utilitatii economice pe care o prezinta) este reprezentata de desurile vegetale, categorie despre care vei afla mai multe detalii in acest articol.
Ce sunt deseurile vegetale? Materiile care pot fi incadrate in aceasta categorie de deseuri
Categoria deseurilor vegetale inglobeaza o gama variata de resturi organice care apar periodic in urma ciclurilor specifice de viata ale plantelor. Astfel, aceste tipuri de deseuri pot fi regasite in parcuri, gradini, zone verzi pozitionate la marginea drumurilor nationale sau a celor municipale, cimitire, terenuri cultivate din categoria livelizor sau gradinilor de legume si flori, dar si pe suprafetele dedicate culturilor agricole de orice fel.
Deseurile vegetale fac parte din categoria mai larga a deseurilor biologice care sunt alcatuite in proportii diverse din resturi alimentare din cadrul restaurantelor, gospodariilor, firmelor de catering, unitatilor comerciale alimentare sau a unitatilor de fabricare a diverselor produse alimentare. Deseurile vegetale, alaturi de celealte categorii de deseuri biologice, sunt biodegradabile, ceea ce inseamna ca, in timp, ele se descompun cu eliberare de gaze (in special metan) in atmosfera. De aici si o preocupare speciala pentru managementul deseurilor biologie in general si a celor vegetale, in mod special, stiut fiind faptul ca metanul eliberat in atmosfera este responsabil pentru amplificarea fenomenului efectului de sera care conduce la o incalzire globala accentuata.
Deseurile vegetale sunt alcatuite in special din resturi de aceeasi natura si pot curpinde: iarba cosita sau gazon tuns, frunze provenite din procesul natural, periodic, de desfrunzire al arborilor foiosi, crengi de arbori si arbusti cazute natural sau taiate in cadrul lucrarilor de intretinere pomicola sau horticola, masa vegetala a plantelor aflate la finalul ciclului de vegetatie (legume, flori, plante furajere, cerealiere, etc.). De asemenea, o parte importanta a deseurilor vegetale este alcatuita din radacini de plante, arbori si arbusti nefolsitori sau care au ramas in pamant dupa taiere sau dupa prabusirea naturala.
Deseurile vegetale pot fi produse in mod natural sau ca urmare a actiunilor omului. De exemplu, o cantitate destul de insemnata de deseuri vegetale se poate produce la interventia constructorilor pe anumite terenuri unde urmeaza sa se execute o lucrare de constructii. Decopertarile statului vegetal natural pentru nevoile constructiilor produc o anumita cantitate de deseu vegetal care trebuie inclusa in ciclul de colectare selectiva a deseurilor si de valorificare, dupa cum vei vedea in acest articol.
Alte surse de producere a deseurilor vegetale prin actiune umana sunt cele date de lucrarile agricole, lucrarile de intretinere a drumurilor publice si a terasamentelor cailor ferate precum si a perimetrelor de siguranta ale aeroporturilor, asanarea baltilor si iazurilor – in ceea ce priveste resturile de vegetatie acvatice – precum si de lucrarile de intretinere horticola si peisagistica realizate de municipalitati in cadrul spatiilor verzi ale comunitatilor (artere stradale, parcuri, gradini publice si botanice, spatii verzi din jurul blocurilor de locuit sau din jurul locatiilor comerciale sau de birouri, etc.) sau chiar de particulari in gradinile proprii.
Deoarece cantitatile si, in special, volumele de deseuri vegetale care se pot acumula periodic sunt destul de insemnate, iar simpla omitere a atentiei asupra acestora avand repercusiuni destul de nocive asupra mediului inconjurator, in ultimii ani a crescut nivelul preocuparilor autoritatilor de reglementare in materie in ceea ce priveste colectarea deseurilor vegetale si procesare acestora sub diverse forme.
Bioconversia este o excelenta modalitate de a utiliza deseurile vegetale alaturi de alte deseuri biologice. Prin bioconversie, elementele rezultate din descompunerea deseurilor vegetale pot fi folosite ca energie regenerabila, verde, sau ca substante sau materii cu rol benefic in revigorarea si alimentarea solurilor cu nutrienti naturali, de calitate, prin procedeul de obtinere a compostului, despre care vei afla mai multe detalii in cele ce urmeaza.
Compostul din deseuri vegetale – principala modalitate de valorificare a resturilor materiilor vegetale
Una dintre cele mai cunoscute metode de valorificare a deseurilor vegetale este bioconversia acestora in compost. Compostul este obtinut nu doar din materii vegetale, dar si din restul deseurilor biologice biodegradabile (resturi menajere alimentare, deseu alimentar din industria de profil, etc.).
Compostarea este un procedeu tot mai folosit de tratare a deseurilor, fiind, in acelasi timp, si o metoda ecologica care nu aduce prejudicii mediului inconjurator. Utilitatea compostarii este data si de faptul ca prin aceasta metoda se poate reduce in mod semnificativ cantitatea totala de deseuri generale, tinand cont ca deseurile biodegradabile depasesc 50% din totalul deseurilor produse de gospodarii, iar, impreuna cu deseurile vegetale, cantitatile care pot fi valorificate si eliminate astfel din procesele costisitoare de management al acestor materii pot reprezenta cifre destul de mari.
Reintroducerea deseurilor biodegradabile in circuitul natural prin compostare se bazeaza pe fenomenul de putrefactie sau descompunere cu aport de oxigen (aerobic) sau fara aport de oxigen (anaerobic). Acest proces de reintroducere de deseurilor biodegradabile, deci si a deseurilor vegetale, in circuitul natural este, de fapt, o valorificare biologica a deseurilor care poate fi realizata atat la nivel industrial, cu instalatii tehnice prevazute cu tehnologii avansate, cat si la nivel primar, individual, in cadrul serviciilor de gospodarire comunala, a fermelor si a gospodariilor individuale, in cel din urma caz valorificarea fiind realizata pentru propriile nevoi de natura agricola.
In ceea ce priveste deseurile vegetale, compostarea acestora si transformarea in compost cu o valoare foarte importanta in fertilizarea naturala a solurilor prezinta o serie de etape succesive, dupa cum urmeaza:
- Etapa colectarii selective a deseurilor si a identificarii deseurilor vegetale precum si a celorlalte tipuri de deseuri biodegradabile care pot fi valorificate prin intermediul compostarii;
- Etapa evaluarii zonei de depozitare si a factorilor climaterici zonali (nivelul de umiditate, de precipitatii, de temperatura medie, anuala, etc.) care influenteaza procesul biologic de fermentatie si descompunere a resturilor vegetale si a celor biodegradabile, in general;
- Etapa de pre-procesare a deseurilor vegetale, proces care consta in maruntirea resturilor pentrua inlesni fenomenul de descompunere;
- Etape succesive de aerare si de adaugare de apa in functie de conditiile climatice ale zonei si de modul de transformare a deseurilor biodegradabile in compost (aerob sau anaerob);
- Obtinerea si valorificarea compostului in diverse scenarii de lucru.
Compostul prezinta o serie de avantaje demne de luat in considerare. Astfel, prin procedeul de colectare si compostare a deseurilor vegetale si a celor biodegradabile se reduce impactul natural al descompunerii libere ale acestora, impact care poate fi reprezentat de raspandirea microbilor, infestarea solului, a panzei freatice, a apelor curgatoare si a aerului.
Compostul este un excelent fertilizator natural care nu contine substante chimice, este 100% ecologic si poate fi folosit in agricultura bio, in horticultura si in amenajarile peisagistice. Solul tratat cu compost este mai afanat si mai permeabil, retinand mai bine apa din precipitatii sau din irigatii. De asemenea, compostul creste “respirabilitatea” solului si, implicit oxigenarea acestuia la adancimi mai mari decat in cazul solurilor care nu beneficiaza de aport de compost. Astfel, soluri neproductive se pot transforma, relativ rapid, in soluri fertile prin aplicare de compost conform normelor agronomice si horticole in materie.
Colectarea si gestionarea deseurilor si resturilor vegetale. Mentiuni speciale privind arderea deseurilor vegetale
Managementul integrat al deseurilor vegetale implica parcurgerea mai multor etape, de la momentul producerii deseului si pana la momentul valorificarii finale a acestuia.
Astfel, acest proces de management al deseurilor biodegradabile, in general, si al celor vegetale, in mod particular, incepe cu etapa de colectare selectiva a deseurilor vegetale care reprezinta un pas important de valorificare si de evitare a afectarii negative a mediului inconjurator. Colectarea selectiva implica separarea deseurilor vegetale de celelalte tipuri de deseuri.
S-ar putea crede ca, fiind de natura vegetala, deseurile din aceasta categorie nu au cum sa aduca prejudicii mediului. In afara metanului produs din descompunerea libera a deseului vegetal, mai exista, insa, si posibilitatea ca in mediul inconjurator sa ajunga o serie de substante nocive rezultate in urma tratamentelor cu substante chimice din gama pesticidelor, fungicidelor sau insecticidelor aplicate pe terenurile cultivate in agricultura, pomicultura, horticultura si gradinarit, substante care, impregnate in masa vegetala moarta pot ajunge, prin descompunerea acesteia, sa contamineze si alte zone sau chiar panza freatica.
Astfel, devine evidenta necesitatea separarii deseurilor vegetale naturale de cele provenite din vegetatie care a fost tratata cu substante chimice cu potential de toxicitate.
De altfel, colectarea corecta a deseurilor vegetale impune depozitarea acestora in recipenti diferiti. Astfel, deseurile vegetale netratate chimic nu ar trebui, sub nici o forma, puse alaturi de cele netratate si ar trebui asezate in pubele de culoare neagra alaturi de alte deseuri care nu intra in gama celor biodegradabile. Pe de alta parte, deseurile vegetale standard, provenite din masa vegetala netratata, trebuie colectate in publele de culoare maro, alaturi de alte deseuri care sunt, prin natura lor, biodegradabile.
Desigur, trecerea catre, colectarea si valorificarea prin compostare a deseurilor vegetale este impusa si prin cadrul legislativ, in special prin legea 181 din 19 august 2020 care stabileste modul de desfasurarea a activitatilor de gestionare a deseurilor nepericuloase si care pot fi compostate. Actul normativ mentionat impune implementarea de catre autoritatile locale a sistemelor de colecatre separata a deseurilor biodegradabile si incurajeaza compostarea chiar si la nivel individual, in gospodarii.
Legea impune, pe de alta parte, si obligatia persoanelor juridice si a celor fizice, in egala masura, de a colecta separat deseurile biodegradabile, inclusiv cele vegetale, in spatii special amenjate sau de a le preda firmelor specializate in colectarea de deseuri autorizate in acest sens. Practica straveche a arderii deseurilor vegetale in cadrul gospodariilor sau pe domeniul public este, conform legii mentionate, interzisa si se sanctioneaza cu amenzi destul de mari adresate atat persoanelor fizice cat si celor juridice pasibile. Arderea frunzelor si a resturilor vegetale este contraventie, iar Garda de Mediu este abilitata sa aplice sanctiunile prevazute de lege in acest sens.
Este de mentionat ca interzicerea practicii de a arde deseurile vegetale este motivata de faptul ca, prin incinerare, se degaja fum si o serie de alte particule care contribue la deteriorarea calitatii aerului pe arii mari in zonele de ardere. Astfel, chiar daca arderea deseurilor vegetale era o practica aplicata in trecut in domeniul agricol si in gospodariile individuale, acest lucru este acum interzis prin lege, singura modalitate de a elimina deseurile vegetale fiind transformarea lor in compost la locul de producere sau predarea catre companiile de colectare si valorificare.
In concluzie, deseurile vegetale cunosc azi un regim special de reglementare si pot aduce chiar beneficii domeniului agricol daca se apeleaza la metoda colectarii si a compostarii acestora alaturi de alte tipuri de deseuri biodegradabile.
Sursa foto: Pixabay.com
